muzica rock et co. | Rockul.Info

Nu ma gandeam la un asemenea titlu inainte de prestatia englezilor. Nu ma gandeam nici ca nu voi decora acest articol cu poze sau videoclipuri din concert. De asemenea, cred ca e primul concert la care m-am uitat la ceas.

Am ajuns la fata locului la ora 14, iar lumea era deja adunata, in jur de 300 de persoane fiind  postate langa niste garduri decorate cu teomberoane de culoare verde.

Desi portile ar fi trebuit sa se deschida la orele 17, varzenii sau clujenii au intarziat circa 10-15 minute, fapt ce a provocat reactii pur romanesti: scandari, urlete, injurii, chiar si sticle de plastic aruncate spre fortele de ordine. De asemenea, foarte deranjanta a fost si ideea de a face porti separate pentru femei si barbati. Cu toate ca stateam de 30 d eminute la un gard mixt, a trebuit sa ma mut pentru ca pe acolo treceau muierile. Mai lipsea sa fim pusi in ordine alfabetica sau in ordinea inaltimii.

Ideea de a lasa doar primii 5000 in fata este o idiotenie din start. Pe ce criterii sa realizezi asta atata vreme cat toti cei prezenti au platit aceeasi suma pentru bilet? Cum sa nu se incurajeze violenta si injuriile, cand foarte usor se puteau face bilete pe diverse categorii de pret, la fel ca la marile concerte din Bucuresti. Ca paranteza, Cluj-Napoca este un oras foarte frumos, insa la capitolul organizare concerte ar trebui sa ia de invat de la orase apropiate, care deja au acumulat o experienta in acest sens: Sibiu, Budapesta, Targu-Mures ori Bucuresti.

Desi am avut dubii in privinta alegerii celor de la Cargo ca trupa de deschidere, timisorenii s-au ridicat la nivelul unui astfel de eveniment. Nu canta foarte des in fata a 25000-27000 de oameni, asa ca Barar & co. au ales piesele clasice. Nici nu se putea altfel, mai ales ca n-au mai scos de foarte multa vreme un material nou. Piese precum “Ziua Vrajitoarelor”, “Doi pasi”, “Daca ploaia s-ar opri”, “Nu pot trai fara tine” sau “calare pe motoare” plus surpriza placuta “Batacanda” au constituit esenta celor aproape 45 de minute de concert Cargo. In afara de incercarile lui Igrisan de a ridica vocea pe finalul pieselor,  ca o invocare a lui Kempes de prost gust, timisorenii s-au prezentat excelent atat ca sunet, cat si ca set-list.

Ce te faci insa cand nu se ridica Iron Maiden la nivelul unui astfel de eveniment? Totusi ca sa fim obiectivi era aproape natural sa nu iasa la fel ca in 2008 din mai multe motive:

1. Set-listul (cu toate ca ultimele albume sunt bune, nu se vor ridica niciodata la nivelul celor din ‘80, cu exceptia formidabilului album “Brave new world” 2000. Cand vii doar a treia oara intr-o tara canti piesele clasice pentru asta va dori publicul sa auda si nu ultimul tau single, “El Dorado”, care nu se va compara niciodata cu piese precum “The Trooper” ori “Aces High”.

2. Scena extrem de mica (in 2008 scena a fost foarte mare si astfel Eddie si-a facut prezenta de mai multe ori pe scena, in timp ce Bruce a avut mai mult loc de exprimare)

3. Pregatirea concertului (concertul din august 2008 a fost anuntat din decembrie 2007, in timp ce acesta a fost prezentat aproape de luna iunie a acestui an)

Cu toate acestea era un concert Iron Maiden, iar asteptarile erau proportionale. Pe langa faptul ca imbulzeala provocata m-a facut sa ma deplasez mai in spate in timpul celei de-a doua piese, “The Ghost of the Navigator” am remarcat de la inceput un sunet cu adevarat romanesc, un fel de sunet-sos pentru o varza a la Cluj. Mi-am zis ca acestea sunt doar primele 2 piese (“The Wicker Man” si “The Ghost of the Navigator”) si ca sunetul se va regla pe parcurs. Din pacate, daca nu as fi cunoscut prea bine piesa “El Dorado”, probabil ca nu as fi intlees nimic din ea. Chitara lui Adrian Smith nu se auzea aproape deloc, bass-ul lui Harris cand prea tare, cand prea incet, in timp ce Bruce a sarit niste versuri pe vreo 2 piese (imi amintesc acum de “Dance of Death” si “No more lies” de pe Dance of death 2003).

Foarte mult mi-au placut insa interpretarile de pe penultimul album Iron Maiden, “A Matter of Life and Death”, 2006, in speta, “The Reincarnation of Benjamin Breeg” si in special “These Colours Don’t Run”. Tin sa precizez ca mai mult de 70% din cei prezenti in jurul meu nu stiau aceste cantece, fapt ce pot spune ca nu m-a mirat.

Singurul dintre membrii trupei care s-a ridicat la nivelul concertului clujean a fost chitaristul Janick Gers, extrem de vioi si energic. Chitara lui s-a auzit cel mai bine din locul in care ma aflam. O alta buna intrepretare a fost si la piesa “Blood Brothers” dedicata lui Ronnie James Dio, disparut dintre noi in acest an.

Momentul bis-ului a gasit zona in care ma aflam intr-un moment jenant. Doi  indivizi care nu aveau impreuna mai mult de 35 de ani se luptau la propriu pentru un bat de tobe. Acest aspect s-a derulat pe toata durata primei piese de bis, “The Number of the Beast”. Pana la urma au rupt batul in doua. Am facut 2-3 cruci si mi-am zis ca pentru genul acesta de oameni, si nu cred ca a fost un caz izolat nu se merita efortului aducerii de trupe mari in Romania. Si se pare varzenii ardelenii sunt mai civilizati.

A urmat dupa aceasta piesa singura piesa care m-a facut simt cu adevarat ca ma aflu la un adevarat concert Iron maiden, si anume, “Hallowed be thy Name”. Acolo am decis ca e momentul sa ma tund, ca semn al unei noi etape a vietii mele. Nu, nu voi renunta la rock, insa anumite aspecte de la acest concert m-au dezamgit profund. Pe aceasta piesa am fost foarte energic, si poate desi au fost mici inadvertente nu le-am simtit, atunci pot spune ca am trait concertul la intensitate maxima. Finalul a fost si el la inaltime prin piesa “Runnin’ Free”, dar parca lucrurile nu mai stateau ca in 2008.

Cunoasterea set-listului este iarasi o arma cu doua taisuri, si ma refer aici la ideea de a merge 95% pe aceleasi piese intr-un turneu. Spre deosebire de Iron Maiden, Metallica au schimbat 3-4 piese fata de concertul din Polonia si in general variaza play-listul. facand iarasi comparatia intre cele doua, Metallica nu va face niciodata concerte de mana a doua, de 100 000 euro cum am auzit ca s-a vehiculat la Cluj.

Concluzii

Pentru organizatori: lasati-va de meserie, ca sa nu mai fie nevoie sa batem 11 ore tara in lung si-n lat.

Pentru fani: fiti mai critici cu trupele favorite pentru ca simpla prezenta a unei trupe nu ganranteaza deja un concert mare (asta pentru fanii intre 15 si 18 ani).

Pentru trupa: nu mai faceti diferenta intre Hamburg si Cluj. Apropo Bruce, acolo era Cluj nu Bucuresti, dar stim ca la Bucuresti a fost infinit mai bine.