muzica rock et co. | Rockul.Info

preluare de pe www.dreampoet.ro

Ziua a doua a fost per total cea mai reusita din cadrul festivalului desfasurat la Romexpo. Au fost 50000 de oameni la Sonisphere, majoritatea asteptand Metallica. Personal, eram foarte entuziasmat in ceea ce priveste cele patru mari trupe din SUA. Cum spuneam intr-un articol anterior, alegerea Vitei de vie ca si trupa de deschidere, a fost total neinspirata. Cu toate acestea, Adrian Despot si colegii sai au avut o evolutie admirabila, pe care intentionat sau nu au scurtat-o la 35-40 minute. Nu au lipsit “Basul si cu toba mare” si nici cateva piese noi.

Anthrax a fost pentru mine cea mai mare surpriza. Cu toate ca dintre cele 4 trupe ce urmau a urca pe scena, Anthrax au avut ingrata misiune de a incepe spectacolul, Scott Ian si colegii sai au dovedit ca cei aproape 30 de cariera nu au trecut degeaba, si ca barba chitaristului arata nu batranete, ci experienta . Piese precum, “Madhouse”, “Indians” (ce a continut un interludiu Heaven and Hell, tribut Dio) sau “I am the law” au incatat publicul printr-un sunet foarte curat. Scott Ian a afirmat ca nu vor mai astepta inca 29 de ani pentru a reveni la Bucuresti. De asemenea, de remarcat a fost si momentul in care solistul Joey Belladona a aparut costumat in amerindian.

Dupa o pauza de circa 30 de minute, a aparut pe scena cel mai elegant dintre metalistii americani, si anume Dave Mustaine. Camasa alba, pletele blonde in vant erau ingredientele pentru un show incendiar. Din pacate, sunetul nu a fost grozav, de aceea Megadeth a fost marea mea dezamagire de la acest festival. Am putut asculta piese precum “A tout le monde”, “Hangar 18″, dar si arhicunoscutele “Symphony of destruction” si “Peace sells”. Cred ca a fost singura trupa in care s-a vazut clar ca trupa s-ar putea numi, Megastain ori Musdeth. Aveam asteptari foarte mari de la Megadeth, din pacate m-au cam dezamagit.

A treia trupa din “Big Four”, Slayer a fost de altfel cea mai bine pregatita din toate punctele de vedere. Sunetul perfect, vocea lui Tom Araya aproape ca pe disc, iar tobosarul Dave Lombardo m-a cucerit definitiv. Pot spune ca Lombardo este cel mai bun tobosar pe care l-am vazut vreodata cantand live. Inca astept ziua in care voi vedea Dream Theater pentru a putea face o comparatie. Intre cele 12 piese, s-au regasit si cinci dintre favoritele mele, si anume “Seasons in the abyss”, “Angel of death”, “Mandatory”, South of heaven” si “Raining blood”. daca Metallica nu ar fi avut un nume si o “familie” de fani, probabil ca Slayer ar fi umbrit prestatia celor “4 calareti”. S-a lasat si cu pogo la modul cel mai serios, din pacate/fericire fortele de ordine BGS neintervenind. Asa ca am avut doua spectacole, spectacolul Slayer si spectacolul publicului. Cu mana pe inima afirm ca Slayer ar fi putut canta la fel de bine ca head-liner pentru aceasta a doua zi.

In sfarsit a venit momentul culminant al serii…Metallica. Cand te referi la rock, iminent rostesti Metallica. Este foarte greu sa nu vorbesti despre aceasta trupa fara sa folosesti clisee. Mare parte, concertul a semanat foarte mult cu cel din 2008 de pe Cotroceni. Prima piesa a fost tot “Creeping death”, de asemenea au fost interpretate piese atat din perioada premergatoare “Black Album”, cat si cateva piese de pe acest minunat disc.

A urmat un moment “Death Magnetic” cu piesele “That was just your life” si Cyanide”. Piesa “Sad but true” a fost dedicata celor patru mari trupe din thrash-ul american, ce a urmat momentului noului album. Nu puteau sa lipseasca “Fade to black”, “Nothing else matters” sau “Enter Sandman”. din pacate, James a comis-o cu Budapest, incercand sa-si repare gresala repetand in disperare numele capitalei Romaniei la fiecare interventie intre piese. Cel mai entuziast mi s -a parut bassist-ul Roberto Agustín Miguel Santiago Samuel Trujillo Veracruz.

Daca e ceva care sa ma fi deranjat la acest concert este infatuarea lui Lars Ulrich, care cu cat se maturizeaza devine mai mandru de propriile realizari, desi onesti sa fim Metallica traieste din primii 10-12 ani de cariera si acum. Per total un concert foarte reusit, lipsit de ploaia din 2008. Cu siguranta mi-a placut mai mult pentru ca de data asta am stat in fata si am putut vedea foarte bine pe cei patru. Cpver-ul serii a fost marca Queen, in timp ce piesele de final ne-au amintit de stilul pe care Metallica l-a brevetat, thrash-metal. concertul s-a incheiat prin “Hit the lights” si “Seek and destroy”

Seara a doua a fost poate cel mai mare eveniment rock din istoria Romaniei, si cu greu va mai putea fi egalata curand. Motivele sunt simple, un asemenea concert e foarte scump, iar artistii incep sa imbatraneasca.

Foto: Mihăiţă Zbîrnea