muzica rock et co. | Rockul.Info

Prima melodie The Kooks pe care-am ascultat-o, a fost „Ooh La”, trimisă de-un prieten de-ai mei acum ceva vreme. M-a făcut să mă bâţâi pe scaun ascultând-o şi continuă să mă binedispună de fiecare dată când o ascult. E o combinaţie foarte faină între ritmul ţopăit, „de joacă”, britpop, vocea nazală şi accentul british teribil de amuzant pentru mine (băieţii vin din Brighton, UK). Combinaţia asta dă mai mult impresia de joacă, de „Hai să ne vedem în seara asta la tine şi să ne prostim niţel, să cântăm. Aduci tu vinul?”. Ceea ce mi se pare extraordinar!

OK, câteva „date tehnice”: cel ce dă minunatul accent e Luke Pritchard (lead vocalist, rhythm guitar); celelalte trei sferturi sunt Hugh Harris (lead guitar), Paul Garred (drums) si Peter Denton (bass). Aflu că şi-au luat numele de la melodia „Kooks” a lui David Bowie, a cărui fană nu sunt, cu toată posibila dezaprobare, aşa că nu ştiu să zic mai multe despre ea.

Primul album, „Inside In / Inside Out”, a fost lansat în 2006; pe el se găseşte şi preferata mea, „Ooh La”. După un start destul de greoi în ceea ce priveşte topurile de specialitate, albumul le aduce în cele din urmă succesul în UK: ceva premii, ceva atenţie media, ceva discuri de platină în câteva ţări…

Al doilea album studio se numeşte „Konk” şi a ţâşnit în 2008 direct pe no. 1 în UK Albums Chart, vânzând 65.000 de copii în prima săptămână de la lansare (asta e mult, nu?) şi primind „aur” şi în UK şi în Irlanda. Îmi pare mai moale, mai melancolic, mai tandru, mai aşezat. Îmi place oricum cap-coadă; preferatele mele sunt… nu ştiu, poate „Do You Wanna”… sau poate „Sway”… sau „Shine On”!…

Acum citesc despre rivalităţile care-au apărut între The Kooks şi Razorlight şi Arctic Monkeys în special. Johnny Borrell (vocalul de la Razorlight) spune despre ei într-un interviu că sună ca şi cum ar fi în călduri  şi i-ar implora pe Radio 1 să… Ei, nu chiar în cuvintele astea (ceva mai detaliat aici). Iar cu Alex Turner se pare că problema a fost că Luke Pritchard l-a pocnit în faţă pe scenă pentru că Turner chipurile încerca să-i saboteze; spune că a trebuit să-l pocnească pentru că încerca să-i scoată cablurile de la pedalele pentru chitară… De-atunci Luke a încercat să se scuze şi, chiar dacă i s-a întors spatele, a spus despre Alex Turner că e un foarte bun muzician (“a genius musician and a really talented song writer, but now we’ve got this beef. But he shouldn’t have touched my guitar.” Dacă nu-i de-a dreptul haios.).

Gata cu bârfa! Ca influenţe muzicale, ele sunt variate şi includ The Beatles, The Rolling Stones, Bob Dylan… The Libertines, Thin Lizzy, The Kinks… Dar despre asta cred că poate să ne vorbească mai bine un [i.d.i.o.t] cu mult mai multe conoştinţe în domeniu.

Deci dacă vreţi un castron de viaţă proaspătă, de înfulecat c-o lingură mare, zâmbind, eu recomand The Kooks!

Până la o revedere, voilà:

Do you wanna… Do you wanna… I know you wanna make looove to meee.