Domle ce tineri erau in clipul asta (cca 1968). Da, sunetul a fost schimbat cu versiunea de album; asta din motive tehnice. Insa ce imagini

www.youtube.com/watch?v=53ghwnKowY8

Nu cred că e nevoie de prezentare aici… Supertramp -- Goodbye Stranger.

www.youtube.com/watch?v=DYfGMokgzbE

Majoritatea celor care asculta Dream Theater la nivel de pasiune conexa cunosc o singura voce pentru aceasta formatie. Este vorba cu siguranta de canadianul James LaBrie. Insa, pentru pasionatii genului progressive, inainte de James a existat in Dream Theater si Charlie Dominici. Alaturi de acesta, Petrucci si Portnoy au realizat albumul “When Dream and Day Unite“.
De asemenea, in 2005, Dominici a participat la un album aniversar intitulat When Dream And Day Reunite (CD and DVD) (2005). Va propun spre auditie piesa “Only a matter of time”.

www.youtube.com/watch?v=kXD4gonkJIA

Despre ce a inseamna Dream Theater in rock-ul progressive nu are sens sa discutam, mai ales ca trupa reprezinta prezentul acestui subgen, iar problema nu e suficient de decantata. Nici nu va voi insira lista albumelor pentru ca nu acesta este scopul articolelor mele. Va voi impartasi una dintre piesele mele favorite si anume “The Root of all Evil” (Octavarium, 2005)

www.youtube.com/watch?v=VDaXODikOtg

Savatage a fost o trupa care poate ar fi meritat un loc la fel de sus in istoria rock-ului precum Iron Maiden, Judas Priest sau Metallica.

Trupa, formata in Florida la sfarsitul anilor ‘70 de catre fratii Jon si Chris Oliva a variat magistral prin genuri precum progressive, power si heavy metal, experimentand de-a lungul timpului si operele rock (Streets- A rock Opera 1991). De-a lungul vremii, datorita unor evenimente nefericite sau pur si simplu datorita conjuncturii, Savatage a suferit mai multe schimbari de formula.

Cel mai dificil moment din istoria trupei a fost moartea lui Chris Oliva in data de  13 octombrie 1993, ucis de catre un sofer aflat in stare de ebrietate. Pentru Jon, moartea fratelui sau a insemnat si renuntarea la interpretarea vocala a tuturor pieselor, atunci fiind cooptat in trupa Zak Stevens, actualul solist al formatiei Circle II Circle.

Savatage a lansat cu Zak cel putin 3 albume de referinta in istoria muzicii rock, si anume “Edge od Thorns” (1993),  “Dead winter dead” (1994, opera rock despre razboiul din Bosnia) si “Handful of Rain” (1995). Dupa albumul din 1998, intitulat “The Wake of Magellan”, Zak a parasit Savatage, care a mai lansat doar un singur material in 2001 numit “Poets and Madmen”.

Fiecare dintre membrii trupei continua sa cante si astazi in diverse proiecte. Concertul Circle II Circle de anul trecut din Silver Church a fost un eveniment deosebit pentru scena rock din Romania. Din pacate, au fost prezente doar 150 de persoane la concert.

Piesa ce ne aduce ploaia astazi este “Handful of rain”.

Daca ar fi sa ma gandesc la o piesa Genesis, prima care mi-ar fi in gand (nu, nu e I Can’t Dance) ar fi The Musical Box.

Piesa poate fi ascultata pe albumul Nursery Crime, lansat in 1971, in componenta care a si consacrat trupa: Peter Gabriel (voce, flaut), Tony Banks (chitara, keyboard), Mike Rutherford (bass, voce), Phil Collins (tobe, voce), and Steve Hackett (chitara solo). In aceasta componenta, Genesis a lansat cele mai bune albume ale trupei: Trespass, Nursery Cryme, Foxtrot, Selling England by the Pound, The Lamb Lies Down on Broadway. In ‘75 Peter Gabriel paraseste Genesis si alege o cariera solo.

Sa revin. Piesa de-un rock progresive evident spune o poveste in stil victorian ce abordeaza subiectul mortii, al reincarnarii si al dorintei trupesti. Dar la ce poti sa te astepti din partea unui Genesis strunit de Peter Gabriel? Noroc ca se inventase eticheta “progressive rock” ca in felul asta aveau si cei de la Genesis un loc de care sa apartina ei si muzico-razneala lor.

In detaliu povestea piesei se gaseste chiar pe interiorul copertii (destul de edificatoare si imaginea aleasa pt coperta de fapt) albumului si zice cam asa:

While Henry Hamilton-Smythe minor (8 years old) was playing croquet with Cynthia Jane De Blaise-William (9 years), sweet-smiling Cynthia raised hermallet high and gracefully removed Henry’s head. Two weeks later,
in Henry’s nursery, she discovered his treasured musical box. Eagerly she opened it and as “Old King Cole” began to play, a small spirit-figure appeared.

Henry had returned – but not for long, for as he stood in the room his body began ageing rapidly, leaving a child’s mind inside. A lifetime’s desires surged through him. Unfortunately the attempt to persuade Cynthia Jane to fulfill his romantic desire led his nurse to the nursery to investigate the noise. Instinctively Nanny hurled the musical box at the bearded child, destroying both.

      Porcupine Tree – formata in 1987 in Hemel Hempstead, Marea Britanie.
Perioada de Activitate: 1987 – prezent.
Componenta trupei:
   Steven Wilson – voce, chitara, bass, clape;
   Richard Barbieri – clape;
   Colin Edwin – bass;
   Gavin Harrison – tobe;
   John Wesley – chitara (doar in concerte).
Ex-Membri:
   Chris Maitland – tobe (Kino, Mamma Mia!, Blackfield)
Stiluri muzicale abordate:
   Space Rock, Progressive Rock, Neo-Psychedelia, Progressive Metal

Porcupine Tree

   Porcupine Tree ne confera o muzica aventuroasa, oferind mereu ceva nou. Importanta lor pe scena de prog actuala este cruciala si de necombatut. Ea a inceput ca un alt proiect al lui Steve Wilson, intr-o perioada in care acesta experimenta diverse sonoritati in diferite proiecte. Pornita ca o gluma, Wilson identifica oarecum trupa cu Pink Floyd, inventand o istorie a grupului, care se petrecea in anii 70. Aceasta “istorie” a facut in asa fel incat Porcupine Tree sa nu fie influentata de ce se intampla pe scena actuala. Prima inregistrare Porcupine Tree a venit tot in urma unei glume si anume a inregistrarii unei casete cu 80 de minute de muzica neconventionala, Tarquin’s Seaweed Farm. Astfel au inceput sa fie cunoscuti in underground, aparand in revista Freakbeat si pe o compilatie de muzica psihedelica. Inregistreaza apoi o noua caseta, The Nostalgia Factory. Dupa mai multe negocieri cu casa de discuri, Porcupine Tree se decide sa lanseze primul album, On the Sunday of Life… la sfarsitul anului 1991, album de debut ce reuneste cele doua casete audio. Materialul ramas neintrodus pe On the Sunday of Life… este lansat sub forma unei editii limitate in 1994, sub numele de Yellow Hedgerow Dreamscape. Dupa lansarea primului album, Porcupine Tree devine un proiect de sine statator.

Steven Wilson – voce, chitara, bass, clape

   In 1992 Porcupine Tree uimeste pur si simplu prin Voyage 34, o piesa de 30 de minute catalogata sub egida de liquid rock. Steven Wilson este prezent la toate instrumentele, doar la sintetizator fiind ajutat de Richard Barbieri. Urmeaza in 1993 Voyage 34: Remixes si LP-ul Up The Downstair. Cu aceasta ocazie isi face aparitia Colin Edwin, iar solo-proiectul lui Wilson ia forma unui grup. Porcupine Tree devine o trupa in adevaratul sens al cuvantului in 1994, pe EP-ul Moonloop. Asta nu inseamna ca Steve Wilson a incetat experimentele. Astfel, realizeaza din nou un EP, Staircase Infinities, in care el este multiinstrumentistul, un solo-experiment. Discul The Sky Moves Sideways apare in 1995 si inseamna intrarea definitiva in lumea buna a progului, emanand respect si sursa de inspiratie.

Richard Barbieri – clape

   Albumul este cel mai accesibil din istoria Porcupine Tree, asta insa nu il face nicidecum mai slab decat celelalte. Apare un nou membru, bateristul Chris Maitland si ca invitati pe disc sunt Suzanne Barbieri (voce), Theo Travis (flaut), Gavin Harrison (tobe) si Rick Edwards (percutie). Aranjamentul pieselor este similar cu cel de pe Wish You Were Here de la Pink Floyd. Urmeaza lansarea singleului Waiting ce anunta un nou album. In 1996, apare al patrulea LP, Signify. Atunci a fost privit ca un act de curaj, acum este deja un clasic! Inceput din nou ca un solo-proiect, incet-incet Wilson readuce trupa si astfel Porcupine Tree este din nou in componenta de pe The Sky… Insignificance este o compilatie ce consta in demouri ale pieselor de pe Signify si piese neintroduse pe acest material.

Colin Edwin – bass

   Coma Divine Live este evenimentul de mult asteptat de fanii Porcupine, de critici si nu numai. Energia concertului, a interactiunii cu oamenii ne ofera o capodopera unica, ce apare in 1997. Concertul a avut loc in octombrie 1997 in Roma. Odata cu Metanoia se revine la sesiunea de inregistrari de pe Signify si la o compilatie cu demouri si piese neinregistrate. Foarte asemanator cu Insignificance, Metanoia este lansat doar pe vinil. De-abia in 2001 va avea loc remasterizarea sa, fiind lansat pe CD. In 1999 este lansat Stupid Dream, un Porcupine Tree mai inchegat, mai pamantesc. O dovada a acestui fapt sunt si cele trei single-uri: Stranger By The Minute, Piano Lessons si Pure Narcotic.
   Conceptul de pe Stupid Dream este foarte interesant de urmarit, fiind foarte strans legat de muzica ce il “conduce”. Intr-o activitate fara precedent a trupei, in anul 2000 isi face aparitia Lightbulb Sun. Din mutitudinea de piese neinregistrate din sesiunea lui Stupid Dream si a lui Lightbulb Sun se formeaza o compilatie, sub numele simplu de Recordings. Dupa plecarea lui Chris Maitland, vine la baterii Gavin Harrison, un vechi colaborator al trupei, excelent si foarte respectat professor al percutiei. Pentru ca s-a incheiat un capitol din istoria trupei, se lanseaza in 2001 un best of, Stars Die: The Delerium Years 1991-1997.

Gavin Harrison – tobe

   Sub noua formula este inregistrat In Absentia (2002). In Absentia este o invenstigatie a cauzei nebuniei a unui om, si cum a ajuns un criminal in serie. Noua capodopera a lui Wilson ofera material si pentru editia limitata XM, cu inregistrari live din studio. In acelasi timp apare curajosul EP Futile. Al doilea disc live este lansat in 2004, numit Warszawa (un concert din 6 aprilie 2001 din Varsovia). Al optulea LP se numeste Deadwing (2005), avand ca single piesa Lazarus. Urmeaza linia de pe In Absentia. Un psihedelic abordat intr-o maniera moderna. In 2006 apare primul DVD, Arriving Somewhere…. In 2007, aparitia lui Fear of a Blank Planet este deja unul dintre pricipalele evenimente muzicale ale anului. Ca invitati apar Alex Lifeson (Rush) si Robert Fripp (King Crimson).

Albume de studio
   On the Sunday of Life… 1991
   Up the Downstair 1993
   The Sky Moves Sideways 1995
   Signify 1996
   Stupid Dream 1999
   Lightbulb Sun 2000
   In Absentia 2002
   Deadwing 2005
   Fear of a Blank Planet 2007

Albume LIVE/Compilatii
   Coma Divine – Recorded Live in Rome 1997
   Voyage 34: The Complete Trip – Compilatie 2000
   Recordings – Compilatie 2001
   Stars Die: The Delerium Years 1991-1997 – Compilatie 2002
   Warszawa – Live 2004
   Rockplast – Live 2006

Limited Editions
   Yellow Hedgerow Dreamscape – 1994
   Staircase Infinities -1994
   Metanoia – 1998
   XM – 2003
   XMII – 2005
   Futile – 2003

Video / DVD
   Arriving Somewhere… 2006

Piotr Buendia
Porcupine Tree – Pagina oficiala