Firma. Trupa Firma. Albumul La Orbire.

Mi-a fost recomandata de o prietena cu care mai fac din cand in cand schimb de recomandari. Am fost foarte sceptic la inceput, deoarece Firma poarta eticheta de rock alternativ.  Iar eu am o problema cu rockul alternativ romanesc. Multe trupe cu multe aere de vedete si schimonoseli exagerate pe un fond muzical indoielnic.  Ce sa mai pomenesc de eforturile trupelor de a nu parea cool ( stiti voi cool=cocalar) si de a se da interesanti cand tot ce transpira din trupetii lor e doar ‘look at me, I’m so cool’.

Paradoxul efectului de turma. Te dezici de o turma si devii anti o anume turma, doar ca sa faci parte involuntar din alta.  Aplicabil si pentru mine, deoarece, trebuie sa recunosc m-am aratat de multe ori, in mod constient, cam snob in privinta rockului alternativ din RO.  Ma indoiesc din start asupra calitatii muzicii multor trupe rock romanesti, nu doar in zona alternativ.

Firma activeaza din 2001 si este compusa din Rocca (voce, pian), Robert Lama (chitara), Sorin Erhan (bass) si Sorin Burcaş (tobe)

Ei bine, Firma cu albumul lor La Orbire lansat in 2003 mi-a demonstrat ca o trupa romaneasca poate sa intre in playlist-ul meu si sa ramana acolo sau sa revina si sa tot revina. De aceea il si recomand mai departe.

Albumul La orbire imi creeaza intre urechi o atmosfera aparte. Un mare plus  pentru pasajele moi de pe fundal ale chitarei ce alterneaza cu agresivitatea distorsurilor. Printre temele lirice regasesc framantarile adolescentine si post-adolescentine (maturizarea fortata, rebeliunea impotriva divinitatii, neincrederea,  izolarea etc), dar abordate intr-o maniera decenta. Cel putin mie nu-mi suna deloc a elitism puber, cum am mai observat la unele trupe romanesti.

Este un album simplu, dar pe care il ascult si reascult si inca nu m-am plictisit de el (asa cum am patit cu trupa KUMM de exemplu, pe care o consider o trupa buna in concerte, dar acasa nu prea o mai pot asculta), dimpotriva inca ma minunez ca e facut de o trupa romaneasca (din pacate sunt dezamagit de ce-a urmat “baby is crying”). Va faceti o impresie ascultandu-i mai jos.

PS: puteti sa aruncati cu pietre, asa cum am dat de inteles nu-s un mare cunoscator al rockului (alternativ) romanesc.

Firma – Pe marginea prapastiei:

Firma – La orbire:

foto:  clickzoombytes