După obicei, mai lazy aşa, hop şi eu cu o cronică subiectivă şi relaxată (pozele altora aici şi acolo, video-urile altora dincolo).

Liniştita plimbare prin capitală într-o duminică frumoasă s-a terminat în faţa Silver Church-ului, pe la şase şi un pic, unde deja se făcea coadă la intrare. Am găsit locuri în faţă, am aşteptat ora potrivită, gata de încălzire, dar în loc de Nightpray a apărut Alcest (după câteva accidente implicând nişte cabluri diabolice, am ajuns la concluzia că trupa românească s-a întâlnit probabil cu ele în cursul repetiţiilor şi acum e în convalescenţă). Ups, moving on. Francezii au cântat super, playlist-ul după ureche, şi în dezordine, fiind:

- de pe cel nou, Ecailles de Lune [part I], Percées de Lumière şi Solar Song;

- vreo două piese de pe Souvenirs d’un autre monde;

- la final Elevation.

Yummy, yummy, dar esenţele tari … Eu zic că mai mergea(u) o piesă, două, trei etc. Lăcomia fanului, I guess . Legat de atitudinea lor detaşată, mi s-a părut foarte potrivită cu atmosfera pieselor. Un citat din prietenul Alex: „Neige, je veux ton enfant”. =))

Apoi Agalloch şi-au făcut apariţia, şi s-au luptat ca Vader cu sunetistul Jedi, care până la urmă şi-a dat duhul în timp ce le rezolva monitoarele. Că a sunat bine sau mai puţin, că am rămas uneori confuz în timpul headbanguielii din cauza percuției, pentru mine n-a contat. Am vrut zăpada şi loja, şi le-am primit chiar pe final \m/. Încă un playlist din amintiri haotice sună aşa:

As Embers dress the Sky, I am the Wooden Doors, Not unlike the Waves, The Hawthorne Passage, Bloodbirds, In the Shadow of our Pale Companion, Limbs, amintitele Falling Snow şi The Lodge [Dismantled], ultimul bis Of Stone, Wind and Pillor plus încă vreo două-trei piese pe care neuronii nu le-au păstrat.

Fără concluzii pompoase, a fost foarte fain, cine a vrut să se simtă bine s-a simțit, cine nu a suferit, așa e mai tot timpul. Eu am rămas cu o stare generală de euforie, concerte de genul să tot mai fie. Sunt sigur că problemele se vor nivela cu timpul, și cele organizatorice, şi cu publicul (haidi bre, nu e de moşeală Agallochul ce mama pădurii și rășinii), și cu trupele. Ia ghici cu ce închei:

Derrière les ennuis et les vastes chagrins
Qui chargent de leur poids l’existence brumeuse,
Heureux celui qui peut d’une aile vigoureuse
S’élancer vers les champs lumineux et sereins;

Am fost destul de entuziasmat de acest concert, mai ales ca era o experienta noua pentru mine o trupa precum Agalloch venita din zona intunecata a metalului.

Am ajuns in Silver Church destul de tarziu si nu mi-a venit sa cred ce am vazut acolo…cred ca erau aproape 400 de persoane la un concert cu doua trupe obscure chiar si  in tarile lor, darmite pe plaiurile mioritice. Acum aproape un an, in acelasi loc doua trupe din alta zona metal, in speta power/progressive numite Manticora si Circle II Circle abia daca au adunat 130 persoane.

Acesta ar fi un prim aspect pozitiv pentru organizatori, care au mediatizat bine acest eveniment. Al doilea aspect a fost faptul ca evenimentul a inceput foarte aproape de ora stabilita, adica 19:15. Ascultasem Alcest inainte de concert, insa nu mi-au starnit niste stari prea profunde. De vina a fost poate si graba in care i-am ascultat.

Pot spune deci ca pentru mine Alcest a fost o premiera. Trupa din Franta combina un stil alternativ nascut in anii 80 in Marea Britanie, numit Shoegaze cu black metal-ul. Din pacate, vocea  nu m-a convins, trupa avand pe langa probleme de comunicare si o atitudine sobra vis-a-vis de public. Imi amintesc putin ca atitudine de membrii trupei My Dying Bride. Muzical, mai trebuie sa aprofundez melodiile pentru a-mi forma o idee.

Agalloch a fost motivul principal pentru care am participat la concert. O trupa care stie ce vrea, o trupa foarte comunicativa atat cu publicul cat si cu sunetistii. Interventiile solistului au fost amuzante referindu-se la faptul ca daca nu se va auzi bine, nu vor putea sa dea publicului un spectacol pe cinste. Atmosfera intunecata, sound-ul clean, dar si agresiv in cadrul acelorasi piese face din Agalloch un Pink Floyd intunecat. Stiu, poate nu veti fi de acord cu mine, dar Agalloch are ceva din aerul acela boem al anilor 70-80, ani de glorie ai pinkfloydianismului in pasajele lor chill.

Agalloch si-a bucurat fanii cu piese precum: Dead Winter Days, As Embers Dress the Sky, I Am the Wooden Doors, The Hawthorne Passage Falling Snow si The Lodge.

Am stat in stanga scenei, intr-o zona in care s-a auzit foarte bine. Nefiind fan am apreciat muzica, nu am trait-o efectiv, fiind multumit de ce am audiat. Nu am vrut sa iau bete sau amintiri de la trupa, pentru ca le meritau cu prisosinta fanii veniti din 15 tari, dar si fanii autohtoni. Nu ar fi fost drept. Cu toate ca a mai existat un moment in care cele doua trupe au revenit pe scena am decis ca trebuie sa plec. Era momentul fanilor, era ceva intim.

Vreau sa multumesc lui Miluta Flueras de la letsrock.ro pentru fotografii, cu prima ocazie te cinstesc, dar si Ancai Dumitrescu de la acelasi site.

In final nu pot sa nu dau spre ascultare o piesa care au cantat-o si care m-a impresionat nespus. Ma refer aici la “Falling Snow”.

www.youtube.com/watch?v=z4ih3JVrRPE

Intrebare: Exista un moment interesant pe care l-ai trait legat de Agalloch?
Raspuns: Da! La concertul Manowar, stand de vorba cu doi americani “bine-facuti” cum se poate vedea si in poza, am reusit sa ii uimesc legat de cunostintele mele muzicale, pronuntand numele Agalloch. Din ce spuneau ei, Agalloch este foarte putin cunoscut printre rockerii americani, iar faptul ca un roman a auzit de aceasta trupa le-a zgandarit putin orgoliul.

Propunerea episodului 2: Odal de pe albumul The Mantle (2002)

Va reamintesc cu aceasta ocazie de concertele trupelor Agaloch si Alcest in Romania, care se desfasoara pe datele de 20 si 21 martie la Brasov si Bucuresti. Detalii pe site-ul nostru gasiti accesand urmatoarea legatura: concert Agalloch si Alcest.

Episodul 1

Intrebare: De unde a auzit Dreampoet de Agalloch ?
Raspuns: De pe last.fm, cand a vrut sa vada care dintre useri a ascultat cele mai multe piese Anathema. Acea persoana, a carei identitate virtuala nici nu o mai stiu si nici nu vreau sa o dezvalui avea cel putin la fel de multe ascultari si la aceasta misterioasa trupa americana. Pe vremea aceea, Dreampoet era admirator inrait Anathema, bine nu ca nu ar fi si acum…

Recomandarea episodului 1 (nici urma de cronologie, aleator pur) : Limbs,  Ashes Against the Grain (The End Records, 2006)

Concertele trupelor Agaloch si Alcest in Romania,  se desfasoara pe datele de 20 si 21 martie la Brasov si Bucuresti. Detalii pe site-ul nostru gasiti accesand urmatorea legatura: concert Agalloch si Alcest.