muzica rock et co. | Rockul.Info

După obicei, mai lazy aşa, hop şi eu cu o cronică subiectivă şi relaxată (pozele altora aici şi acolo, video-urile altora dincolo).

Liniştita plimbare prin capitală într-o duminică frumoasă s-a terminat în faţa Silver Church-ului, pe la şase şi un pic, unde deja se făcea coadă la intrare. Am găsit locuri în faţă, am aşteptat ora potrivită, gata de încălzire, dar în loc de Nightpray a apărut Alcest (după câteva accidente implicând nişte cabluri diabolice, am ajuns la concluzia că trupa românească s-a întâlnit probabil cu ele în cursul repetiţiilor şi acum e în convalescenţă). Ups, moving on. Francezii au cântat super, playlist-ul după ureche, şi în dezordine, fiind:

- de pe cel nou, Ecailles de Lune [part I], Percées de Lumière şi Solar Song;

- vreo două piese de pe Souvenirs d’un autre monde;

- la final Elevation.

Yummy, yummy, dar esenţele tari … Eu zic că mai mergea(u) o piesă, două, trei etc. Lăcomia fanului, I guess . Legat de atitudinea lor detaşată, mi s-a părut foarte potrivită cu atmosfera pieselor. Un citat din prietenul Alex: „Neige, je veux ton enfant”. =))

Apoi Agalloch şi-au făcut apariţia, şi s-au luptat ca Vader cu sunetistul Jedi, care până la urmă şi-a dat duhul în timp ce le rezolva monitoarele. Că a sunat bine sau mai puţin, că am rămas uneori confuz în timpul headbanguielii din cauza percuției, pentru mine n-a contat. Am vrut zăpada şi loja, şi le-am primit chiar pe final \m/. Încă un playlist din amintiri haotice sună aşa:

As Embers dress the Sky, I am the Wooden Doors, Not unlike the Waves, The Hawthorne Passage, Bloodbirds, In the Shadow of our Pale Companion, Limbs, amintitele Falling Snow şi The Lodge [Dismantled], ultimul bis Of Stone, Wind and Pillor plus încă vreo două-trei piese pe care neuronii nu le-au păstrat.

Fără concluzii pompoase, a fost foarte fain, cine a vrut să se simtă bine s-a simțit, cine nu a suferit, așa e mai tot timpul. Eu am rămas cu o stare generală de euforie, concerte de genul să tot mai fie. Sunt sigur că problemele se vor nivela cu timpul, și cele organizatorice, şi cu publicul (haidi bre, nu e de moşeală Agallochul ce mama pădurii și rășinii), și cu trupele. Ia ghici cu ce închei:

Derrière les ennuis et les vastes chagrins
Qui chargent de leur poids l’existence brumeuse,
Heureux celui qui peut d’une aile vigoureuse
S’élancer vers les champs lumineux et sereins;