muzica rock et co. | Rockul.Info

Cum spunea acum ceva vreme presedintele Statelor Unite, George W. Bush ca Dumnezeu a trimis curcubeul ca legamant al prieteniei romano-americane, asa sustin si eu ca Metallica este foarte iubita pe plaiuri mioritice. 5 ore de asteptate in ploaie pentru probabil cea mai spectaculoasa trupa din istoria rockului. Probabil ca acesti bravi fani, printre care ma socotesc si eu ar fi asteptat si 10, si 12 ore pentru a urmari prestatia lui Lars si a restului trupei. Trupa de deschidere, The Sword a fost singurul moment de dezamagire al serii, vocea solistului ducandu-ma cu gandul ca in tara noastra exista trupe mai potrivite sa deschida Metallica precum: Luna Amara, Thunderstorm sau Trooper. La capitolul plusuri, chiar mari plusuri as pune faptul ca Metallica nu a interpret cantece de pe St Anger. Momentul ce m-a impresionat aproape de lacrimi a fost “Nothing else matters”, cand am regretat inca o data ca nu impartasesc sentimente cu un suflet pereche…acesta a fost clipa in care am decis sa ma desfasor, sa las trairile instinctuale sa  ma guverneze.Am decis sa impartasesc din stropii parului meu si cu vecinii, care la inceput nu au fost foarte incantati, insa in acorduri de “One” au acceptat ca nu sunt decat niste copii ai ploii in undele metalice. Primele 5-6 cantece au facut sa renasca si pe plaiuri mioritice starea 80-ista a thrash metal-ului si heavy metal-ului pur. Piese precum: Creeping death, Ride the lightning sau Harvester of sorrow au lasat deoparte ploaia, inghesuiala si imbrancelile de la 1 metru distanta. Cu un Kirk Hammet in zi de gratie, pe piese precum, Fade to black sau Master of Puppets, cu un Trujillo virtuoz, as zice mult peste prestatiile lui Jason si cu trairi mult mai naturale, seara a capatat o aura extrem de pozitiva, iar Cotroceniul au facut geloase alte stadioane din Bucuresti pe faptul ca nu a gazduit un eveniment de o asemenea amploare. James a dovedit ca fara alcool vocea lui suna minunat, iar Lars, ca de obicei as spune a condus trupa tacit spre culmile preamaririi. Intotdeauna l-am vazut pe Lars Ullrich ca si motorul Metallica, ca un impuls catre zari infinite…

Versurile sunt arhicunoscute…