Camel: Mirage sau perfectiune muzicala?
Astazi vreau sa recomand un album pe care l-am ascultat obsesiv. Acasa, in tren, in tramvai, prin oras, oriunde am putut profita de castile mele.
Mirage-ul celor de la Camel e fara dar si poate, in opinia mea, cel mai bun al acestei trupe britanice nascuta in 1971. Albumul Mirage, lansat in 1973, este cel de-al doilea al trupei si e o mostra excelenta de progressive rock. Contine 5 piese dintre care 2 mai lungi (9 minute, respectiv 12 minute) cu pasaje ce spun povesti diferite. Vorbesc despre Nimrodel/The Procession/The White Rider si Lady Fantasy (Encounter/ Smiles for You/ Lady Fantasy). Prima dintre ele descrie pasaje din seria de carti Lord Of The Rings, iar cea de-a doua - evident un cantec de dragoste.
Albumul te provoaca la o auditie instrumentala plina de armonii sonore, muzica fiind calma si linistitoare in ciuda ruperilor de ritm.
Chitaristul Andrew Latimer se plaseaza alaturi de David Gilmour prin stilul simplu, dar emotionant pe care il adopta in solo-urile si compozitiile sale. Polivalenta lui Latimer incanta atunci cand acesta imbogateste melodic piesele folosindu-se de voce, dar si de flaut pe alocuri. Pentru un sunet si mai distinctiv intra in scena claparul Peter Bardens (pian, orga, mini-moog, clape, melotron). Desi unora le e mai greu sa digere solo-uri intregi de clape/orga, Bardens este un adevarat vrajitor, armonizandu-se foarte bine cu chitara lui Latimer. Bineinteles sectia ritmica nu e cu nimic mai prejos tinand pasul in desele schimbari de viteza. De fapt, uneori nu stiu cine alearga dupa cine: chitara si clapa dupa tobe si bass sau invers?
Melodicitatea intrumentala se imbina perfect cu versurile, care sunt de o simplitate zdrobitoare dar savuroasa (“Saw you sitting on a sunbeam, in the middle of my daydream”). Impreuna, muzica si versurile, creaza o atmosfera aparte, care te scufunda intr-o lume a visarii, a magiei, capabila sa vibreze emotional cu ascultatorul. Auditia acestui album poate produce in minte cel putin un Mirage al unei lumi plina de voiosie si optimism.
Va invit asadar sa urmariti mai jos interpretarea Lady Fantasy in concert. Enjoy!
6 Comentarii
Comenteaza
Seteaza-ti un Avatar pentru comentariile pe blogurile Wordpress prin Gravatar.
…si da…Raluca are dreptate…sunt prea multe restrictii la...
Sincer nu am mai auzit de ei, dar ascultand piesa imi dau seama ca suna bine…se apropie de perfectiune.
O da superb album si geniala formatie! Un bun reprezentant al Canterbury prog(daca nu ma insel) Cred ca favorita mea e Supertwister! Imi place si finalul care e sub forma unui zgmot ca de bere turnata in pahar!
Oricum si primul lor album(omonim) e superb!
canterbury decat la origine ca dupa aia au renuntat la partea jazzy ramanand mai mult symph prog gen Yes
da ai dretate radu! Oricum eu( ca si in cazul formatiei Caravan) am preferat de la Camel numai primele 3 albume! Dupa au devenit putin prea 8o’s ( daca se poate spune asa ceva in cazul trupelor de prog) lol
De la Camel nu-i de aruncat nici Moonmadness, iar Rajaz (1999), desi mult diferit ca stil fata de albumele de inceput, mi se pare foarte reusit. Latimer e meserias.
Faina bucata!