The Clash - A fost infiintata in 1976 in Londra, Anglia.
Perioada de activitate: 1976 - 1985
Membrii trupei:
Ultima componenta
Joe Strummer - voce, chitara ritmica;
Mick Jones - voce, chitara solo;
Paul Simonon - bass, voce;
Topper Headon - tobe;
Fosti membri
Keith Levene - chitara solo;
Nick Shepard - chitara;
Vince White - chitara;
Terry Chimes - tobe;
Pete Howard - tobe;
Rob Harper - tobe.
Stiluri muzicale abordate:
Punk rock, Pop Punk, Rock, Reggae
The Clash, o trupa britanica de punk, ce a activat intre anii 1976 si 1985, este una dintre cele mai cunoscute formatii ale genului, deosebindu-se clar de celelalte printr-un sound ce inglobeaza mai multe stiluri: de la reggae la radacinile rockului. The Clash era diferita de celalalte formatii ale miscarii punk datorita versurilor denaturate si cu tenta politica, precum si datorita prestatiilor scenice neobisnuit de intense. Ei au influentat atat trupe contemporane din miscarea punk, cat si formatii ca U2, the Cure, si R.E.M.
The Clash
Initial, formatia era compusa din Joe Strummer (nascut John Graham Mellor, in 1952) - voce si chitara ritmica, Mick Jones - voce si chitara solo, Paul Simonon - bass si voce, Keith Levene - chitara solo, Terry Chimes - tobe. Trupa a luat nastere in 1976 in timpul primului val al miscarii punk din Marea Britanie. Keith Levene (mai tarziu la Public Image Limited) a lucrat cu The Clash (versuri si chitara) la inceput, insa el nu a inregistrat niciodata un album in cadrul formatiei, pe care a parasit-o in circumstante neclare dupa 5 show-uri. Strummer cantase anterior in trupa The 101ers , iar Jones si Simonon in cadrul formatiei London SS. La ordinul lui Bernie Rhodes(managerul trupei), Jones, Levene si Simonon l-au recrutat pe Strummer, formatia fiind botezata The Clash de catre Simonon. Imediat dupa lansarea primului album, Chimes a fost inlocuit cu mult mai talentatul Topper Headon, care desi nu planuia sa ramana prea mult in The Clash, a activat in formatie pana la sf. lui ‘82.
Joe Strummer
Primul lor concert a avut loc in 1976, sustinandu-i pe cei de la The Sex Pistols, si in toamna acelui an formatia a semnat un contract cu CBS Records. Au lansat primul lor single - White Riot si albumul de debut, intitulat The Clash, in 1977, bucurandu-se de un succes considerabil in UK. La inceput, The Clash erau remarcabili prin perspectiva politica de stanga si prin hainele distinctive pe care ei vopsisera diverse sloganuri revolutionare. In timpul anului 1977, Joe Strummer si Mick Jones au intrat in inchisoare de cateva ori pt infractiuni minore, care variau de la vandalism si furt, in timp ce Simonon si Headon au fost arestati pentru impuscarea unor porumbei cu un pistol cu aer comprimat.Urmatorul lor album - “Give ‘Em Enough Rope”, produs de Sandy Pearlman, era primul album pe care Topper Headon isi facea simtita prezenta in toate piesele. Pearlman a fost uimit de talentul muzical si de sincronisarea impresionanta a lui Headon, botezandu-l “The Human Drum Machine”. In 1978, a fost lansat single-ul “Rope” si a debutat pe locul 2 in topurile britanice, insa nu a reusit sa urce in top 100 in SUA. In America, primul mic succes avea sa apara abia dupa lansarea, in iulie 1979,unei versiuni reeditate major a albumului, dupa ce in prealabil formatia a promovat albumul printr-un turneu american.
Mick Jones
Marele succes critic si comercial in SUA a venit odata cu lansarea dublu-albumului “London Calling” (la insistenta formatiei, la pretul unui singur album), in 1980. Pe langa stilul punk neprefacut, soundul formatiei continea si ceva din stilul american rockabilly, precum si influente reggae care au rezonat cu miscarea britanica - SKA. Albumul este considerat un punct de reper , si piese ca Train In Vain, Clampdown si London Calling sunt difuzate destul de des pe posturile de radio chiar si in zilele noastre.
Paul Simonon
Dupa London Calling, The Clash au lansat un triplu-album (vandut la pretul unui dublu-album) la sfarsitul anului 1980, intitulat “Sandinista!” (miscarea politica Sandinista din Spania).Rezultatele au fost diverse pe masura continuarii experimentelor facute de formatie in reggae si dub, si a dezvoltat mai multe stiluri si tehnici de productie incluzand jazz (”Look Here”), hip hop (”The Magnificent Seven”), muzica de camera (”Rebel Waltz”), si “Mensforth Hill” - un colaj tape loop asemanator piesei “Revolution No 9″ al celor de la The Beatles. Fanii au devenit confuzi, iar vanzarile erau scazute, desi in SUA era mai bine ca inainte. Dupa Sandinista!, formatia porneste intr-un turneu mondial, incluzand Asia si Australia.
In 1982, The Clash a revenit cu albumul Combat Rock care le-a adus cele mai multe vanzari. Single-uri ca “Rock The Casbah” si “Should I Stay or Should I go” a urcat in Top10-ul american, iar in UK - in top10 urca single-ul “Ghetto Defendant” si “Red Angel Dragnet”, cu trimitere la filmul TAXI DRIVER. Dupa Combat Rock, in interiorul trupei au aparut certuri, care au dus treptat la destramarea formatiei. Topper Headon a fost dat afara din cauzadependentei de heroina, in locul lui fiind adus Terry Chimes, pentru sustinerea urmatoarelor concerte. Intre membrii de baza conflictele erau tot mai dese, datorita carora Terry Chimes a parasit trupa dupa turneul Combat Rock din 1982, convins ca formatia nu va putea continua cu dezordinea si certurile interne.
Topper Headon
In 1983, dupa cautarea unui nou baterist, este recrutat Pete Howard, The Clash sustinand in San Bernandino, California, concertul cu cea mai mare audienta a lor. Acest concert a marcat ultima aparitie live in cadrul formatiei a lui Mick Jones.
In septembrie 1983, Strummer si Simonon il dau afara pe Jones din trupa, motivand comportamentul problematic si aspiratiile muzicale divergente ale acestuia (Jones a format apoi Big Audio Dynamite (BAD) impreuna cu Don Letts). Dupa o serie de interviuri, sunt cooptati Nick Sheppard si Vince White pt a fi noii chitaristi ai formatiei. In aceasta formula, The Clash a sustinut cateva concerte in ianuarie 1984 cu materiale noi, si s-au pornit astfel intr-un turneu finantat din surse proprii, numit The Out Of Control Tour.
The Clash
Din punct de vedere muzical, formatia era mai mult decat capabila de a obtine, si uneori, de a imbunatati focul si intensitatea componentei originale, dar legaturile si increderea dintre vechii si noi membri erau uneori incordate din cauza diverselor situatii, dar mai ales datorita nefamiliarizarii. Indiferent de acestea, formatia a concertatintens pe durata iernii si pana la inceputul verii, cand Strummer a luat o pauza din motive personale.La un concert de binefacere el a anuntat ca trupa avea un nou album pregatit, ce vafi lansat la inceputul anului urmator. Albumul s-a numit “Cut the Crap” si a fost primit destul de rece de public, formatia fiind destramata de catre Strummer, dupa ultimele lor concerte in cadrul unor festivaluri din Europa, in 1985.
Pe plan politic, ca si alte multe formatii punk, The Clash a protestat impotriva monarhiei si aristocratiei in UK si in restul lumii. Spre deosebire de alte trupe de la inceputul miscarii punk, The Clash a respins sentimentul general de nihilism si anarhie. In schimb, ei s-au solidarizat cu o serie de miscari de eliberare ce aveau loc in acea perioada.
Politica lor era exprimata explicit in versuri, in inregistrarile de la inceputul carierei. The Clash a mai participat la concertul Rock Against Racism, in 1978, organizat de Anti-Nazi League, au oferit suport organizatiilor IRA, PLO, Sandinista precum si altor miscari marxiste din America Latina.
Albume de studio
1977 The Clash
1978 Give ‘Em Enough Rope
1979 London Calling
1980 Sandinista!
1982 Combat Rock
1985 Cut the Crap
Compilatii
1980 Black Market Clash
1988 The Story of the Clash, Volume 1
1991 Clash on Broadway
1991 The Singles
1994 Super Black Market Clash
1999 From Here to Eternity: Live
2003 The Essential Clash
2004 London Calling: 25th Anniversary Legacy Edition
2006 Singles Box
2007 The Singles
EP
1977 Capital Radio
1979 The Cost of Living
1988 I Fought the Law
Sursa: Wikipedia.org