muzica rock et co. | Rockul.Info

Am zabovit, am ascultat (de multe ori), am citit review-uri/pareri, am ascultat din nou (de si mai multe ori), si acum stau cu cronica autohtona de pe carteadenisip in brate. Cand am citit (intr-o cronica!!!) “trv” si “cvlt” I died a little inside .  From the top, clean:

Ultimul album Alcest mi-a oferit cam tot ce vroiam de la el. O atmosfera intensa si visatoare, vocea ireala care pluteste ca un “fum” deasupra “focului” instrumentatiei, variatie destula, pe alocuri catchy, prin alte parti subtil. Cred insa ca ceea ce m-a atras cel mai mult la materialul in chestiune este alternanta uluitoare intre momentele linistite si cascadele “cosmice” de emotie. Cei doi poli aparent opusi se genereaza in permanenta, si astfel bucatile mai agresive pastreaza o deosebita melodicitate, amplificand intensitatea atmosferei onirice , la fel cum pasajele mai “vioaie” se topesc foarte natural in reveria initiala. Consider ca primele doua piese (solzii de luna in cele doua parti) sunt cele mai edificatoare in sprijinul ideii de mai sus.

Piesa Percées de Lumière reprezinta, in opinia mea, punctul culminant al albumului. Desi tensionata, melodia are o fluiditate remarcabila, in ton cu povestea ampla descrisa in primele doua piese. Are o ciudatenie a ei care ori te incita, ori te lasa rece, e greu sa fii neutru in privinta ei (unless you really want to ).

Abisurile ar trebui sa fie deznodamantul scurt si misterios al aventurii selenare, si intr-adevar simti o cortina intunecata, sub-acvatica si in acelasi timp galactica, incet cazand…

In schimb, un imn (solar) sufla din nou viata in placut-surprinsul ascultator, si il inalta intr-o spirala mai lenesa decat cea a povestii solzilor de luna, dar cu brate inflacarate. Sunetul e mult mai… “diurn”, mai limpede, mai lipsit de echivoc. Aici se potriveste sa invoc diversitatea sus-amintita.

Sfarsitul inchide cercul marin, dar pastrand reflexe ruginii (poate ale apusului cantecului solar). Daca imi este permisa comparatia, piesa e un veritabil To Blossom Blue (din perspectiva rolului concluziv, linistii melancolice si chiar si lungimii ).  Eu unul tot am asteptat sa fiu surprins de o intrare in forta a instrumentelor, iar la sfarsit, poate spre deosebire de altii, nu am fost deloc dezamagit ca asteptarea nu a rodit. Intr-adevar, nu poti intra oricum in atmosfera albumului, o conditie esentiala fiind (macar) un ochi deschis spre vis.

Prin toate acestea nu vreau sa zic ca e un album bun, ca ar trebui sa puneti mana pe el cat mai repede, sa il mestecati si scuipati, vreau sa spun doar ca mie mi-a placut foarte mult, iar daca nu sunteti convinsi intr-o directie sau alta dupa prima ascultare, dati-i un timp sa “creasca”.

Ca si cum nu as fi fost prea subiectiv aici (fara a pretinde de altfel nicio clipa contrariul), se pare ca am reusit sa fiu si mai absurd altundeva, si anume, pe Last.fm.