Creedence Clearwater Revival, cunoscuti si sub numele CCR sau Creedence, a fost o trupa americana de rock (originari din El Cerrito, California) a carei muzica a fost influentata de ritmurile de swamp blues si rock ce se puteau auzi in sudul statului american Louisiana la sfarsitul anilor 1950.
Perioada de activitate: 1959 - 1972
Membrii trupei:
   John Fogerty - voce, chitara, muzicuta, pian;
   Tom Fogerty - chitara, voce, pian;
   Stu Cook - chitara bass, voce;
   Doug Clifford - tobe, percutie, voce.
Stiluri muzicale abordate:
   Rock, Southern rock, Swamp rock, Roots rock,

   Membrii trupei cantau initial sub numele The Blue Velvets, fiind compusa atunci din John Fogerty, Doug Cliffor si Stu Cook, in El CErrito California la sfarsitul anilor 1950. The Blue Velvets era un trio instrumental, dar din 1959 au inceput sa colaboreze cu Tom Fogerty, fratele mai mare al lui John, cantand in concerte de mica amploare si mai tarziu inregistrand impreuna in studio. In 1964, grupul inregistreaza 2 piese pentru Fantasy Records din San Francisco. Patronul casei de discuri schimba numele trupei in The Vision, dar inainte de lansarea primului album (noiembrie 1964), tot el le schimba numele in The Golliwogs. In aceasta formula sunt lansate 7 piese single in zona San Francisco Bay insa nici una nu a atras atentia publicului la nivel national.

Creedence Clearwater Revival

   Anul 1967 a fost unul important pentru viitorul formatiei. Formatia a fost pe punctul de a se destrama datorita chemarilor in armata ale lui John Fogerty si Doug Clifford. Cei doi au fost inrolati temporar, scapand ulterior amandoi pe motive medicale.Al doilea mare eveniment al anului a fost schimbarea patronatului de la Fantasy Records. Noul patron, Saul Zaentz le propune celor 4 sa inregistreze un album cu conditia de a modifica numele trupei. Din moment ce vechiul nume, the Golliwogs, nu fusese agreat trupa renaste sub titulatura Creedence Clearwater Revival. Cei patru membri sunt constienti de noua oportunitate renunta la slujbele de zi cu zi si se dedica muzicii, repetand si concertand in cluburi mici tot mai mult. In momentul in care au intrat in studio pentru a inregistra primul album sub noul nume, cei 4 formau un grup muzical foarte unit si disciplinat.
   Albumul este lansat in 1968, intitulat simplu - Creedence Clearwater Revival, si din pacate nu putea sa prinda topurile, acestea fiind sufocate de piese simple, care sa prinda la public. In schimb au atras atentia unei parti din presa culturala care i-a etichetat pe Creedence Clearwater Revival ca fiind interesanti dar si a posturilor de radio din america. Astfel, dupa 8 ani impreuna, Creedence Clearwater Revival incepe sa fie cunoscuta pe o scara mai larga. Piesa care a avut parte de cea mai larga emisie pe undele radio a fost Susiq Q. De altfel, a fost si singura care a reusit sa intre in topuri.

John Fogerty

   Creedence Clearwater Revival sustine o serie de concerte prin SUA pentru a-si promova albumul, in acelasi timp reusind sa compuna muzica pentru noul album, Bayou Country. Acesta este lansat la inceputul lui 1969 si este bine primit de public. Piesa Proud Mary a urcat pana pe locul 2 in topuri si a devenit cea mai preluata piesa a grupului, cu peste 100 de artisti care le-au reinterpretat piesa, incluzand aici si versiunea lui Ike si Tina Turner.
   Creedence Clearwater Revival marcheaza lansarea unui nou album (Green River, 1969) prin single-ul Bad Moon Rising (locul 2 in topuri), album ce s-a vandut foarte bine. Alte piese care s-au remarcat in topuri sau pe frecventele radio: Green River, Commotion si Lodi. Trupa continua sa concerteze intens si ajunge chiar pe scena de la Woodstock. Recitalul lor insa nu a fost inclus nici in film si nici coloana sonora dedicata evenimentului din cauza ca Fogerty a simtit ca prestatia trupei a fost sub-mediocra. Grupul s-a plans de faptul ca a fost nevoit sa urce la ora 3.00 dimineata datorita recitalului the Grateful Dead prelungit peste programul stabilit initial, mare parte din public plecand la culcare. Mai multe piese Creedence Clearwater Revival cantate pe scena de la Woodstock au fost incluse insa intr-un setbox comemorativ lansat multi ani mai tarziu.

Tom Fogerty

   Trupa a continuat sa compuna piese noi pe durata turneelor, si nici la 3 luni de la lansarea ultimului album, apare pe piata si urmatorul album Creedence Clearwater Revival intitulat Willy and the Poor Boys. Piesele Down on the Corner si Fortunate Son au fost lansate ca un single dublu care a urcat pana pe locul 3 in topuri.
   In ianuarie, 1970, este lansat un nou single dublu continand piesele Travelin’ Band si Who’ll Stop the Rain (aceasta piesa a fost inspirata de recitalul sustinut de Creedence Clearwater Revival la Woodstock).
   In primavara acelui an, Creedence Clearwater Revival reintra in studio si inregistreaza albumul Cosmo’s Factory, considerat de critici a fi cel mai bun al trupei. Piese ca Up Around the Bend si Lookin’ Out My Back Door au urcat in topuri, dar au fost apreciate si piesele B-side: Run Through the Jungle, Long As I Can See the Light si versiune prelungita a coverului I Heard It Through the Grapevine.

Doug Clifford

   In aceasta perioada au aparut si tensiunile in cadrul grupului datorita unor serii lungi si obositoare de concerte, sedinte intense de inregistrare, precum si din cauza liderului formatiei, John Fogerty care a preluat in totalitate controlul atat pe plan muzical cat si pe plan managerial. Fratele sau mai mare, Tom Fogerty, a fost cel mai afectat de actiunile lui John. Acesta l-a ‘retrogradat’ in sectiunea ritmica, renuntand la acompaniamentul vocal al lui Tom. Nemultumire in randul celorlalti membri a starnit si decizia lui John Fogerty de a mai canta iesi la bisuri, precum si unele decizii manageriale luate de unul singur in numele trupei.
   Tensiunea acumulata in sesiunile de inregistrare a albumului Cosmo’s Factory a crescut si s-a agravat in cadrul grupului la inregistrarea albumului Pendulum, lansat de craciun, in 1970. In ciuda conflictelor, albumul a fost un succes, culminand cu hitul Have You Ever Seen the Rain?.

Stu Cook

   Tom Fogerty renunta si paraseste trupa in 1971, lansandu-se intr-o cariera solo, iar Creedence Clearwater Revival a continuat ca trio, fara sa aduca un inlocuitor pentru Tom. In 1971, Creedence Clearwater Revival nu lanseaza decat un single, Sweet Hitch-Hiker, care ajunge in top10; trupa concerteaza in SUA si in Europa si, in ciuda vanzarilor tot mai mari, relatiile dintre membrii trupei se strica si mai mult.
   Faptul ca in trecut Tom Fogerty ii reprosa fratelui sau, John, ca nu permite celorlalti sa participe la procesul creativ, l-a determinat pe John Fogerty sa propuna celorlalti doi membri, Cook si Clifford, un aranjament: pentru noul album fiecare dintre cei 3 membri ai trupei sa compuna in mod egal cate o parte piese. Propunerea le-a cazut greu celor doi, ei manifestandu-si dorinta in trecut de a participa la deciziile manageriale nu si dorinta de a se implica mai mult pe plan creativ. Cei doi au fost siliti sa accepte propunerea. Au fost surprinsi mai tarziu de refuzul lui John de a-i ajuta cu piesele, acesta abandonandu-i in studio.
   Albumul rezultat din acest aranjament - Mardi Gras - a fost lansat in 1972 si a fost foarte slab primit de critici si de public. Reactiile negative s-au concretizat in vanzari slabe, motivatiile fiind piesele foarte proaste compuse de Cook si Clifford. Nu doar relatiile cu ceilalti membri Creedence Clearwater Revival s-au stricat pentru John, dar si cele cu Fantasy Records. Ultimul concert (in Denver) al trupei a fost terminat in huiduielile publicului. Putin mai tarziu, Fantasy Records a anuntat in mod oficial destramarea trupei Creedence Clearwater Revival.
   Dupa despartire, membrii trupei s-au implicat in proiecte solo. Carierea solo a lui John Fogert nu a fost una de succes. Cook si Clifford au colaborat in diverse proiecte dar fara prea mari reusite. Doar Tom Fogerty a atras putina atentie din partea publicului asupra sa cu albumul Zephyr National, la care au contribuit, in mod separat, si ceilalti 3 membri Creedence Clearwater Revival. Tom a murit de SIDA in 1990, pe care a contactat-o in urma unei transfuzii de sange.

Creedence Clearwater Revival

   In 1993, Creedence Clearwater Revival a fost primita in Rock and Roll Hall of Fame, iar concertul de dupa ceremonie a fost sustinut de John Fogerty insotit de alte celebritati, desi Stu Cook si Doug Clifford erau prezenti. In semn de protest, acestia au parasit sala de ceremonii in momentul inceperii recitalului.
   La zeci de ani dupa inregistrarea ultimului album, muzica celor de la Creedence Clearwater Revival este difuzata cu regularitate pe posturile de radio specializate pe oldies si classic rock.

Albume de studio

   Creedence Clearwater Revival (1968)
   Bayou Country (1969)
   Green River (1969)
   Willy and the Poor Boys (1969)
   Cosmo’s Factory (1970)
   Pendulum (1970)
   Mardi Gras (1972)

Compilatii

   Live in Europe (1973)
   Creedence Gold (1973)
   More Creedence Gold (1973)
   Pre-Creedence (piese din perioada The Golliwogs; released 1975)
   Chronicle, Vol. 1 (contine 20 dintre cele mai mari hituri; released 1976)
   20 Golden Greats; released 1979 (Australia)
   The Concert (Oakland Coliseum, California, on 31 Jan 1970; released 1980)
   Chronicle, Vol. 2 (1986)
   The Best of Creedence Clearwater Revival (1993)
   Creedence Clearwater Revival: Box Set, 6 CDs (2001)
   Bad Moon Rising: The Best of Creedence Clearwater Revival (2003)

   ZZ TOP este o trupa americana formata in 1969 (Houston, Texas). Muzica trupei imbina mai multe stiluri muzicale, dar este in general cunoscuta drept o formatie care canta blues rock.
Perioada de activitate: 1969 - prezent
Membrii trupei:
   Billy Gibbons - chitara, voce
   Dusty Hill - chitara bass, voce
   Frank Beard - tobe si percutie
Stiluri muzicale abordate:
   Blues-rock, Hard rock, Southern rock, Texas Blues

   ZZ Top este una dintre putinele formatii rock care are aceeasi componenta chiar si dupa mai bine de 35 de ani, iar pana in septembrie 2006 au avut acelasi manager si producator - Bill Ham. Formatia a cunoscut apogeul in anii ‘70 si ‘80, perioada in care multe dintre piesele grupului au ajuns hituri. Succesul nu a afectat insa pe cei 3 ZZ Top, acestia fiind inca foarte activi atat in studioul de inregistrari cat si pe scena, iar in 2004 au fost inscrisi in Rock and Roll Hall Of Fame. Cineva spunea despre muzica lor ca ar fi fara pereche. Gibbons este unul dintre cei mai buni chitaristi de blues, iar Hill si Beard il completeaza perfect cu sectiunea ritmica. Gibbons and Hill sunt recunoscuti pentru chitarele personalizate, multe dintre ele fiind proiectate de Gibbons in colaborare cu John Bolin (meserias la Boling Guitars). Cei doi chitaristi si-au format o imagine speciala de-a lungul timpului. Ei apar mereu cu ochelari de soare, haine la fel sau similare, precum si cu o barba lunga ce le ajunge pana pe piept. Ironic, cel de-al 3-lea membru, care poarta numele Frank Beard (barba), are mustata si foarte rar barba (In 1984, compania Gillette i-a oferit lui Gibbons si lui Hill cate 1 milion de dolari pentru a-si barbieri barbile pentru o reclama dar cei doi au refuzat).

ZZ Top

   Inainte sa ia nastere ZZ Top, cei 3 au cantat in diverse alte formatii din Texas. Singurele de notat ar fi trupa lui Gibbons Moving Sidewalks si The American Blues cu Hill si Beard in componenta. Cei trei si-au unit fortele la sfarsitul anului 1969. S-au zvonit multe despre originea numelui formatiei, insa adevarata sursa o reprezinta numele marelui cantaret de blues B.B. King. Cei 3 au dorit initial sa cante sunt numele Z.Z. King, in cele din urma hotarandu-se asupra numelui ZZ Top.
   Primul concert concert al trupei a avut loc in luna februarie, 1970, ceea ce a marcat inceputul unui turneu prelungit pe durata a catorva ani. Primele albume le-au inregistrat la Studiourile Robin Hood din Tyler, Texas, iar urmatorul album, Tres Hombres, l-au inregistrat la Studiourile Ardent din Memphis, in 1973. Acesta a fost albumul prin care au inceput sa se faca cunoscuti.
   Cand nu se aflau in studio, cei 3 cantau foarte multe concerte in turnee prelungite. Notabil in aceasta perioada este concertul tinut de ziua munci, in 1974, in Austin, unde ZZ Top a cantat in fata a peste 80,000 de oameni, pe aceeasi scena pe care au urcat si Bill Graham, Santana, Joe Cocker si Bad Company. Pentru prima oara, ZZ Top nu mai era privita ca o trupa ce canta in barurile din Texat. In aceeasi perioada au sustinut un turneu de 18 luni, avand ca recuzita pe scena capite de fan, unelte si scule de fermier. Au tinut-o in modul asta pana in 1977 (perioada in care au lansat albumele Fandago! - 1975 si Tejas - 1977), cand au luat o pauza mai lunga. In acest interval de timp, managerul lor Bill Ham a incercat sa obtina drepturile asupra albumelor lansate pana atunci pentru a fi distribuite de noua casa de discuri a trupei - Warner Bros. Records. Cei 3 s-au reunit dupa 2 ani si jumatate si au inceput sa inregistreze materiale noi, aflandu-se sub noul contract cu Warner Bros. In aceasta perioada, Hill si Gibbons si-au lasat barbile sa creasca.
   Urmatorul album, Eliminator, devine cel mai de succes album al trupei datorita hiturilor Legs, Sharp Dressed Men si Gimme All Your Lovin’. Albumul a starnit ceva controverse in randul ascultatorilor prin folosirea de echipamente electronice de genul orgilor/sintetizatoarelor. Pana la aparitia MTV in anii 80, ZZ Top refuzasera in mod repetat orice invitatie din partea televiziunilor.
Primul videoclip al trupei, pentru piesa Gimme All Your Lovin’ a creat un standard pentru urmatoarele videoclipuri (Legs si Sharp Dessed Man). Aceste aparitii la tv nu au facut decat sa le creasca popularitatea.

ZZ Top

   Albumul Afterburner (1985) a continuat aceeasi linie in privinta instrumentelor neconventionale pentru muzica blues si a cunoscut, ca si Eliminator, un succes de nivel mondial. ZZ Top a luat cu asalt topurile cu piese ca Rough Boy, Sleeping Bag si Velcro Fly.
   Desi se aflau pe culmile succesului, desi castigau zeci de milioane din vanzarile de albume sau din concertele sustinute si in ciuda unor tragedii personale, cei 3 membri ZZ Top au continuat sa promoveze prin muzica lor blues-ul care i-a influentat atat de mult la inceput. Iar ca o recompensa pentru eforturile nesfarsite de a mentine muzica blues in viata, comunitatea oamenilor de blues le-au oferit celor de la ZZ Top o bucata de lemn ce a facut parte din casuta legendarului blues-man Muddy Waters. ZZ Top a folosit acel lemn pentru a crea legendara chitara Muddywood.
   Pana in 1990, ZZ Top a avut parte de vanzari de peste 50 milioane discuri in toata lumea. Urmatorul album, Recycler, n-a cunoscut acelasi succes ca precendentele lansari, pe masura ce rockul alternativ cucerea tot mai mult public. Astfel, ZZ Top a incercat sa iasa din atentia publicului, in ciuda unor controverse si litigii cauzate de drepturi de autor asupra unor piese. In consecinta, trupa a trecut de la Warner Bros la RCA Records prin intermediul careia a mai lansat albumele: Antenna (1994), Rhythmeen (1996) si XXX (1999). Acest ultim album este o intoarcere a trupei la sunetul cu care s-au lansat in trecut in Texas.
Pentru urmatorul album, impresarul de la RCA Records, Clive Davis, a dorit ca trupa ZZ Top sa inregistreze un album de colaborari (in stilul albumului Supernatural al lui Carlos Santana); printre artistii cu care ar fi trebuit sa colaboreze cei 3 ZZ Top se numarau Dave Matthews, Wilco si Pink, insa oferta a fost refuzata de ZZ Top. In consecinta, casa de discuri i-a trecut pe planul doi al prioritatilor.
   In 2003 este lansat albumul Mescalero care demonstreaza fara echivoc ca Billy Gibbons, Dusty Hill si Frank Beard sunt inca o mare forta in lumea genului blues-rock, fie el si modern. Cei 3 membri ZZ Top renunta in acest album sa mai foloseasca tehnica moderna in studio care le-a adus in trecut atat de mult succes si realizeaza un album clasic ZZ Top.

ZZ Top

   In 2006, s-a vehiculat ca ZZ Top lucreaza la un nou album, insa nu s-a concretizat nimic prea curand. Dimpotriva, trupa face unele modificari, odata cu sfarsitul contractului cu RCA, cei 3 renunta si la managerul lor Bill Ham. Mai tarziu trupa semneaza cu managerii dela Sanctuary Management. In mai 2007, Dusty Hill a afirmat intr-un articol ca trupa este nerabdatoare sa incheie un contract cu o noua casa de discuri si sa inregistreze piese noi in viitorul apropiat. Tot atunci Dusty a zis ca se pregateste un DVD cu inregistrari live. In vara lui 2007, ZZ Top a concertat in SUA, iar turneul european a fost anulat din motive de sanatate care l-au afectat pe Dusty.

Albume de studio

   ZZ Top’s First Album (1971)
   Rio Grande Mud (1972)
   Tres Hombres (1973)
   Fandango! (1975)
   Tejas (1977)
   Degüello (1979)
   El Loco (1981)
   Eliminator (1983)
   Afterburner (1985)
   Recycler (1990)
   Antenna (1994)
   Rhythmeen (1996)
   XXX (1999)
   Mescalero (2003)

Compilatii

   The Best of ZZ Top (1977)
   The ZZ Top Six Pack (1987)
   Greatest Hits (1992)
   One Foot in the Blues (1994)
   Chrome, Smoke & BBQ (2003)
   Rancho Texicano (2004)