Opeth este o formatie suedeza, formata in anul 1990 si care abordeaza stilul muzical progressive death metal. Formatia, avand radacinile bine infipte in death metal-ul scandinav, a trecut prin schimbari muzicale importante aventurandu-se in experimente muzicale. Sunetul lor este un amestec unic de muzica influentata de metal, progressive rock, jazz, blues si folk, cele mai elocvente exemple fiind albumele Blackwater Park si Ghost Reveries.
Opeth au albume si pentru doritorii de metal dur si agresiv (influentele death-metal) dar si pentru ascultatorii mai linistiti, albumul Damnation (produs de Steven Wilson, solistul Porcupine Tree) fiind exemplul cel mai elocvent. Pentru mai multe informatii despre acest grup - biografie Opeth.
Archive for August, 2007
Opeth este o formatie suedeza, formata in anul 1990 si care abordeaza stilul muzical progressive death metal. Formatia, avand radacinile bine infipte in death metal-ul scandinav, a trecut prin schimbari muzicale importante aventurandu-se in experimente muzicale. Sunetul lor este un amestec unic de muzica influentata de metal, progressive rock, jazz, blues si folk, cele mai elocvente exemple fiind albumele Blackwater Park si Ghost Reveries.
Perioada de activitate: 1990 - prezent
Membrii trupei:
Componenta actuala:
Mikael Åkerfeldt - voce, chitara (1990-)
Fredrik Åkesson - chitara (2007-)
Martin Mendez - chitara bass (1997-)
Martin “Axe” Axenrot - tobe (2006-)
Per Wiberg - keyboards, voce (2005-)
Fosti membri:
David Isberg - voce (1990-1992), Andreas Dimeo - chitara (1991)
Kim Pettersson - chitara (1991), Johan DeFarfalla - chitara bass (1991,1994-1996)
Stefan Guteklint - chitara bass (1992-1993), Mattias Ander - chitara bass (1992)
Nick Döring - chitara bass (1990-1991), Anders Nordin - tobe (1990-1997)
Martin Lopez - tobe (1997-2006), Peter Lindgren - chitara (1991-2007)
Stiluri muzicale abordate:
Progressive metal, Progressive rock, Progressive death metal

Opeth:Mikael Åkerfeldt, Martin Mendez,
Martin Lopez & Peter Lindgren
Opeth a fost formata in Stockholm, Suedia, in 1990 de David Isberg. Acesta la invitat pe Mikael Åkerfeldt in trupa sa cante la bass, uitand sa-l anunte si pe bassistul de atunci al trupei precum si pe ceilalti membri Opeth. Drept urmare toti membrii au parasit formatia, lasandu-l pe Isberg singur cu Åkerfeldt care astfel a devenit, oficial, membru permanent. Acesta a parasit astfel fosta sa trupa, Eruption. Celor doi li s-a alaturat bateristul Anders Nordin, prieten cu Åkerfeldt pe cand erau in Eruption, basistul Nick Döring si Andreas Dimeo ca al doilea chitarist. Aceasta formula a rezistat mai putin de 1 an, exersand intr-o scoala, cu echipament rudimentar. Au sustinut un singur concert. In 1991, Opeth petrece vara exersand pe insula Hamnholmen de langa Stockholm impreuna cu vechiul lor prieten Max Jaderberg (bass) care a sugerat ca trupa are nevoie de un sunet dominat de un bass puternic.

Mikael Åkerfeldt
Dupa primul concert, Dimeo si Döring parasesc trupa, iar pentru al doilea show sunt cooptati Kim Pettersson (chitara) si Johan DeFarfall (bass), dar si acestia au parasit grupul putin mai tarziu. Isberg a parasit si el trupa in 1992 datorita divergentelor pe plan creativ si, astfel, Mikael a preluat si postul de solist, avand deja experienta necesara de pe timpul cand activa in Eruption. Mikael a inceput imediat sa compuna materiale impreuna cu Peter Lindgren; trupa a exersat mai mult de un an in formula de 3, in cele din urma cooptand un nou basist - Stefan Guteklint, care a cantat cu ei aproape un an.
Stefan Guteklint a fost inlaturat imediat dupa ce trupa a semnat un contract cu Candlelight Records. Primul album, Orchid, a fost inregistrat in 1994 cu Johan DeFarfalla angajat temporar pe postul de basist. In cele din urma a devenit membru permanent. Albumul a fost lansat in 1995 de Candlelight Records, iar in 1997 a aparut si pe piata din SUA prin intermediul Centurt Media Records. Trupa si-a autoprodus albumul iar ca inginer de sunet l-au avut pe Dan Swanö.

Peter Lindgren
Cel de-al doilea album, Morningrise, a fost inregistrat si lansat in 1996 in colaborare cu acelasi Dan Swanö, dar care de aceasta data a preluat si responsabilitatile de producator. Morningrise contine 5 piese, cu durate de 10-20 minute. Notabil este Black Rose Immortal care a ramas si pana acum cel mai lung cantec al trupei. Lansarea albumului a fost urmata de un turneu european in compania celor de la Cradle Of Filth. Dupa turneu, Johan DeFarfalla este dat afara din trupa, iar Anders Nordin alege sa paraseasca trupa.
Cel de-al treilea album - My Arms, Your Hearse, lansat in 1998, marcheaza cooptarea bateristului Martin Lopez (ex Amon Amarth). Postul de basist sufera iarasi modificari, fiind recrutat Martin Mendez, un prieten de-al lui Lopez, insa in cele din urma tot Åkerfeldt a cantat partile de bass in timpul inregistrarilor, datorita timpului scurt pe care l-a avut Mendez la dispozitie pentru a invata piesele Opeth. Pentru acest album, Opeth a lucrat cu binecunoscutul producator suedez Fredrik Nordström, care a mai lucrat cu trupe ca Arch Enemy, In Flames si Dark Tranquillity.
Albumul My Arms, Your Hears a adus noutati in stilul muzical. In loc de piese de peste 10 minute cum erau in albumul precedent, trupa a compus piese mai scurte, sub 8 minute, iar din punct de vedere liric, albumul este unul conceptual, cu note mai sumbre decat Morningrise si cu mai putine parti acustice. Vocea lui Mikael a fost una mai profunda influentata de stilul death metal. De asemenea, inedita este bateria lui Martin Lopez, cu un sunet influentat de jazz. Una dintre cele mai indragite piese Opeth se regaseste pe acest album - Demon of the Fall, cantata adesea ca bis in concerte. Acest album este ultimul lansat sub egida Candlelight Records.

Martin Mendez
In 1999 este lansat al patrulea album, Still Life, prin intermediul Peaceville Records. Still Life este un album conceptual care reda povestea iubirii unui barbat cu o femeie, Melinda. Albumul, produs tot de Fredrik Nordström, marcheaza intoarcere trupei la sunetul echilibrat de pe Morningrise, contrastand parti acustice melodioase cu elemente death metal. Still Life este considerat a fi o piatra de hotar in evolutia muzicii celor de la Opeth. Este primul album lansat cu Martin Mendez la bass, desi au repetat albumul in sala de repetitii doar de doua ori in aceasta formula.
Urmatorul album este lansat in 2001 si poarta titlul Blackwater Park. A fost lansat prin Music for Nations si a cunoscut succesul critic si comercial pe taramul nord american. Albumul este produs de Steven Wilson (solist in Porcupine Tree), acesta contribuind si la chitara, pian si chiar ca voce de fundal.
In 2002 este lansat Deliverance, produs tot de Steven Wilson si lansat prin aceeasi casa de discuri - Music for Nations. Deliverance contine 5 piese de o durate de peste 10 minute, fiind primul album cu asemenea piese dupa albumul Morningrise. Albumul este marcat de noi experimente ale celor de la Opeth.

Martin Lopez
Cel de-al saptelea album, Damnation, vede lumina zilei in 2003 desi fusese inregistrat in aceeasi perioada cu Deliverance. Damnation este scuturat de orice elemente de muzica death metal, prezentand in schimb un sentiment de album de rock progressive al anilor ‘70. Steven Wilson a fost din nou producatorul albumului, contribuind ca voce de fundal precum si la compunerea piesei Death Whispered a Lullaby. Mikael Åkerfeldt a dedicat cele doua albume, Deliverance si Damnation, bunicii sale care a murit intr-un accident de masina in perioada inregistrarii celor doua albume.
In 2004, Opeth lanseaza Lamentations (live at Shepherd’s Bush Empire 2003), un DVD care contine un concert de doua ore tinut in Londra. Concertul a fost impartit in doua parti: in prima, trupa a cantat albumul Damnation in intregime plus piesa Harvest de pe albumul Blackwater Park, iar in partea a doua au cantat piese mai agresive si dure de pe Blackwater Park si Deliverance. De asemnea DVD-ul mai contine si filmari cu cei 4 membri ai trupei precum si cu Steven Wilson, vorbind despre procesul de inregistrare al albumului Deliverance si Damnation. In timpul turneului de promovare a albumului Deliverance, Opeth l-a cooptat pe Per Wiberg (Spiritual Beggars) pentru a canta la clape si pian. In scurt timp dupa aceea, Per Wiberg a fost anuntat ca membru oficial al formatiei.

Per Wiberg
In martie 2005, Opeth a reintrat in studio pentru a inregistra urmatorul album, intitulat Ghost Reveries. Acesta a fost punctul culminant al tendintelor muzicale ale trupei din ultimele 3 albume, totodata reluand si idei care fusesera abandonate. Pe album se regasesc primele cantece care abordeaza teme oculte. Mikael Åkerfeldt nu mai abordase asa ceva in ultimii 15 ani. Albumul a fost chiar primul, dupa My Arms, Your Hearse, care a fost exersat foarte mult inainte de a fi inregistrat. Desi s-a incercat evitarea “scurgerilor”, albumul a aparut clandestin in retelele de filesharing cu cateva saptamani inainte de lansarea oficiala. In august 2005, albumul Ghost Reveries iese pe piata prin intermediul Roadrunner Records si este adesea privit ca un album conceptual asa cum intentionase initial Mikael Åkerfeldt. In cele din urma, el a mai adaugat si piesa Isolation Years care nu avea nimic in comun cu acel concept initial, astfel hotarandu-se impotriva realizarii unui intreg album conceptual.
Intr-un interviu acordat in ianuarie 2006, Peter Lindgren afirma ca viitorul lui Lopez in trupa este nesigur, iar cateva luni mai tarziu Martin Lopez paraseste oficial Opeth, datorita starii de sanatate. Inlocuitorul sau este Martin Axenrot care fusese cooptat temporar in Opeth pt 5 turnee, precum si la inregistrarile pentru BBC.

Opeth:Per Wiberg, Peter Lindgren, Martin Lopez,
Mikael Åkerfeldt & Martin Mendez
In vara anului 2006, Opeth este cooptata de Dave Mustaine pentru turneul Gigantour 2006 (alaturi de Megadeth, Lamb of God si Arch Enemy pe scena principala), care a durat mai bine de o luna, cutreierand orasele din SUA.
In octombrie 2006, este lansat o editie speciala a albumului Ghost Reveries, continand o piesa bonus, un cover dupa piesa Soldier of Fortune a celor de la Deep Purple, precum si un documentar. O posibila lansare in format DVD este inregistrarea concertului din 9 noiembrie 2006, din Roundhous, Camden Londra.
Planurile de viitor ale trupei Opeth includ lansarea unui album in anul 2007. Mikael Åkerfeldt a declarat ca a inceput sa lucreze la materiale noi dar ca se ocupa si de un alt proiect personal. In vara lui 2007 este prezentata oficial coperta urmatorului album live - The RoundhouseTapes, precum si o posibil data de lansare in luna octombrie 2007.
In mai 2007, Opeth se desparte oficial de chitaristul Peter Lindgren care este inlocuit de Fredrik Åkesson (ex Arch Enemy).
Albume de studio
1995 Orchid
1996 Morningrise
1998 My Arms, Your Hearse
1999 Still Life
2001 Blackwater Park
2002 Deliverance
2003 Damnation
2005 Ghost Reveries
Single
2001 The Drapery Falls
2003 Still Day Beneath the Sun
2006 The Grand Conjuration
Live
2004 Lamentations
2007 The Roundhouse Tapes
Faith No More este o trupa de rock alternativ experimental care s-a format in anul 1982, in San Francisco, California. Trupa, care s-a destramat in 1998, aborda un stil muzical care continea elemente de heavy metal, funk, progressive, soul, hip hop si chiar jazz uneori.
Perioada de activitate: 1982 - 1998
Membrii trupei:
Roddy Bottum, keyboards, 1982-1998
Billy Gould, bass, 1982-1998
Mike Bordin, tobe, 1982-1998
Mike Patton, voce, 1988-1998
Jon Hudson, chitara, 1997-1998
Fosti membri:
Chuck Mosely, voce, 1983-1988; “Big” Jim Martin, chitara, 1983-1993
Dean Menta, chitara, 1995 - 1997; Trey Spruance, chitara, 1995
Mark Bowen, chitara, 1983; Courtney Love, voce 1983;
Wade Worthington, keyboards, 1982
Stiluri muzicale abordate:
Rock Alternativ Experimental.
Trupa Faith No More s-a format in 1982 din ramasitele grupului Faith No Man, grup initiat si condus de Mike “The Man” Morris. Roddy Bottum, Mike Bordin, si Bill Gould au parasit Faith The Man si la sugestia unui prieten au ales numele noului grup - Faith No More (numele trupei e un joc de cuvinte: Mike “The Man” Morris nu mai era in trupa - the man was no more). Dupa ce au incercat sa cante cu cativa chitaristi, Jim Martin a fost cooptat; de asemenea au incercat si cateva “voci”, printre care si cea a lui Courtney Love pentru cateva luni, dar solistul trupei a devenit in cele din urma Chuck Mosely, care isi aduce contributia in cadrul primelor 2 albume ale grupului.
Notabile din aceasta perioada ar fi certurile si conflictele urate din interiorul formatiei care fara indoiala i-ar fi distrus definitiv daca nu ar fi cunoscut succesul dupa cel de-al doilea album. Din aceasta perioada a ramas cunoscut totusi un cantec de-al lor - We Care a Lot, o satira a eforturile caritabile de genul Live Aid sau We Are the World. Aceasta piesa, We Care a Lot, este una dintre primele care au imbinat muzica rock cu cea hip hop.
Faith No More in 1990
In 1988, Mosely este dat afara din trupa si inlocuit de vocalistul Mike Patton (ex-Mr. Bungle) care a renuntat la facultate pentru a veni in trupa. Intr-un timp foarte scurt, de aproximativ 2 saptamani, el a scris versurile pieselor albumului The Real Thing, care avea sa le aduca o nominalizare la premiile Grammy.
Lansat in 1989, albumul The Real Thing a fost descris ca fiind o combinatie dintre muzica lui Brian Eno, Led Zeppelin si Funkadelic. Videoclipul piese Epic a avut parte de o difuzare masiva pe MTV in vara anului 1990. In acelasi an, trupa sustine 2 recitaluri memorabile la MTV Video Music Awards si in cadrul emisiunii Saturday Night Live. Piese de pe acest album au fost mai tarziu folosite in coloana sonora pentru filme, seriale de desene animate precum si jocuri video.

Mike Bordin
Cu albumul Angel Dust, lansat in 1992, Faith No More dezvaluie o latura mult mai experimentala a eforturilor trupei. Un critic a scris ca Angel Dust este unul dintre cele mai complexe si mai suprinzatoare albume lansate vreodata de o casa de discuri majora.
Din nou, piesele albumului se vor regasi in reclame si jocuri video. Desi nu are acelasi succes ca albumul precedent, Angel Dust reuseste sa surclaseze vanzarile in afara SUA pentru The Real Thing, cu piese care ajung hit-uri in Europa, America de Sud si Australia.
Dupa turneul de promovare al albumului (vara anului 1992), chitaristul Jim Martin este data afara din trupa inainte de a se incepe inregistrarile urmatorului album - KIng For a Day… Fool for a Lifetime. El a fost inlocuit de Trey Spruance, fost chitarist al trupei Mr. Bungle, dar nu a ramas foarte mult in Faith No More; la randul sau a fost inlocuit de Dean Menta.

Roddy Bottum
King for a Day… Fool for a Lifetime, lansat in 1995, este si el un album experimental, variind in stiluri muzicale si abordari de la heavy si slow pana la o muzica agitata sau cu influente de jazz. Vanzarile in SUA au fost mai mici decat cele pentru Angel Dust, dar au fost acceptabile in Marea Britanie sau Germania si a ajuns chiar pe locul 1 in topul albumelor din Australia. In SUA, albumul nu a avut prea mult succes, cazand din topuri foarte repede. In consecinta, trupa si-a scurtat turneul mondial cu 4 luni si a anulat lansarea single-urilor Gentle Art Of Making Enemies si Take This Bottle, dar a lansat un set box continand single-uri si piese B-side ce nu mai fusesera lansate pana atunci.

Billy Gould
Album of the Year, lansat in 1997, marcheaza o noua schimbare in componenta grupului - chitaristul Jon Hudson, un fost coleg de camera de-al lui Billy Gould. Albumul a avut un debut mai bun decat se astepta trupa in mai multe tari din Europa dar si in Australia(locul 2 in Germania, locul 1 in Australia). In SUA, insa, reactia fanilor a fost din nou slabuta, iar pe masura ce lucrurile se imbunatateau si pe teritoriul american, trupa se apropria de sfarsitul existentei.

Mike Patton
La inceputul anului 1998, au aparut pe internet zvonuri privind despartirea trupei, zvonuri negate oficial la momentul respectiv, dar care s-au dovedit a fi, in timp, cel putin partial adevarate. Se parea ca Mike Patton se implica mai mult in proiecte indepedente de formatie. Faith No More renunta la turneul in care urmau sa cante in deschiderea celor de la Aerosmith, iar in aprilie 1998, Bill Gould a raspandit print email si fax anuntul despartirii trupei dupa 15 ani de existenta, mentionand ca destramarea grupului se face in urma unei decizii colective. El nu a uitat totusi sa multumeasca fanilor si celor care i-au ajutat de-a lungul timpului. Ultimul concert sustinut de Faith No More a avut loc pe 7 aprilie in Lisabona, Portugalia. De-a lungul timpului, Faith No More a concertat alaturi de nume ca: Red Hot Chili Peppers, Voivod, Circus of Power, Robert Plant, Billy Idol, Metallica, Guns N’ Roses, Helmet, Kyuss, L7, Babes In Toyland, Primus, Ozzy Osbourne, Alice Cooper, Limp Bizkit si Soundgarden.

Faith No More
Albume de studio
1985 - We Care a Lot (Mordam Records: USA)
1987 - Introduce Yourself (Slash Records: USA)
1989 - The Real Thing (Slash Records: USA)
1992 - Angel Dust (Slash Records: USA)
1995 - King for a Day… Fool for a Lifetime (Slash Records: USA)
1997 - Album of the Year (Slash Records: USA)
Live
1991 - Live at the Brixton Academy (Slash Records: USA)
Compilations
1998 - Who Cares a Lot? (Slash Records: USA)
2003 - This Is It: The Best of Faith No More (Rhino Records: USA)
2005 - Epic And Other Hits (Warner Bros. Records: USA)
2005 - The Platinum Collection (Warner Bros. Records: USA)
Faith No More este o trupa de rock alternativ experimental care s-a format in anul 1982, in San Francisco, California. Trupa, care s-a destramat in 1998, aborda un stil muzical care continea elemente de heavy metal, funk, progressive, soul, hip hop si chiar jazz uneori.
Cel mai adesea ii sunt recunoscute, din pacate, de catre ascultatori piese precum Easy si Epic. Spun din pacate pentru ca Faith No More inseamna mult mai mult decat aceste doua piese, care nu sunt atat de reprezentative pentru aceasta formatie. Pentru mai multe informatii - biografie Faith No More.
www.rockul.info si-a schimbat hainele si as vrea sa marcam asta printr-un mic concurs. Ma gandeam la ce intrebare sa aleg pentru concurs, dar oricum ar fi una banala, si acum nu am chef de formalitati
Asadar, premiile sunt 2 la numar si anume:
Genesis Live (1973) (coperta) si o colectie de piese blues de-ale lui Jimi Hendrix, un digi-pack pe care l-am gasit azi rasfoind prin rafturile de cd-uri din Carturesti.
Castigatorii vor primi cate unul dintre cele 2 cd-uri prin tragere la sorti, iar pentru a va inscrie nu trebuie intrati pe topicul dedicat concursului si scrieti care dintre cele 2 premii v-ar incanta. Asta ca sa fim sigur ca fiecare cd ajunge pe mana cuiva care sa se bucure de auditie.
Va puteti inscrie pana pe 31 august inclusiv.
Succes! ![]()
PS: Bineinteles ca pentru a participa la concurs trebuie sa va inregistrati pe forum. Cei care nu au cont deja se pot inregistra foarte usor completand acest formular. Contul este activ imediat, nefiind necesara vreo alta activare (important e sa completati cu o adresa de mail valida pt a va putea contacta apoi pentru primirea premiului, daca va fi cazul)
Bine ati venit pe www.rockul.info! La vremuri noi, haine noi!
Este un nou inceput al ‘aventurii’ noastre in lumea muzicii rock. Vom incerca sa prezentam informatii despre cat mai multe formatii rock. Poti afla noutati despre concerte rock din Romania sau poti sa vezi concertele in fotografii.
Nu uita de forum unde poti schimba pareri despre artisti, muzica rock si nu numai.
Foloseste meniurile sau functia de cautare (dreapta sus) pentru a ajunge la informatiile dorite.
Stai pe aproape, vor veni si concursuri cu premii in cd-uri sau bilete la concerte sau… ![]()
Daca doresti sa contribui cu biografii trupe, fotografii din concerte sau alte informatii, poti trimite un mesaj la info(at)rockul(dot)info.
Auditii placute si navigare placuta!
